Pide cu spanac si feta

Azi am facut pentru masa de prinz pide cu spanac si feta. Reteta am descoperit-o pe net acum citeva luni. Nu din intimplare, bineinteles, caci lucrurile se leaga mereu unele de altele. Mi-a atras atentia pentru ca fusesem sensibilizata deja cu ocazia asa numitei 'saptamini grecesti' de la unul din supermarketurile locale. Remarcasem cutia cu pide cu spanac, congelate bineinteles. Imi placuse cum aratau in poza pe cutie, insa nu am cumparat. Foarte rar cumpar chestii congelate de genul pizza sau alte mincaruri gata facute, nici eu nu stiu exact de ce (poate cred ca ingredientele sunt de provenienta incerta?? poate nu-mi place ca nu am idee unde si in ce conditii au fost preparate??). In fine, cind am vazut reclama la retete de genul acesta pe net (din pacate nu mai stiu unde anume...), am devenit atenta si am selectat una care mi s-a parut mai simpla de facut. Am avut noroc cu ea, caci mi-a reusit din prima. Exceptind faptul ca presupune un aluat (adica e nevoie de timp pentru framintare + dospire), restul, adica umplutura si asamblarea, este floare la ureche, pot face si copiii. Ok, daca vrea cineva sa se complice, atunci poate sa foloseasca spanac proaspat in loc de la congelator, pe care sa-l opareasca, sa-l stoarca si sa-l toace, dupa motto: cine nu are de lucru, atunci sa taie frunze de spanac! (glumesc, dar am facut chestia asta de citeva ori..)

Avocado cu rodie si nuci

Daca doresc sa maninc intr-o zi ceva sanatos, satios si gustos in acelasi timp, imi pregatesc aceasta.. cum sa-i zic??... salata? Oricum i-as zice, e un fel de mincare ideal pentru mine. Are exact trei componente principale: avocado (il iubesc!), rodie (ador!) si miez de nuca (imi place mult). Poate avocado si rodia nu sunt cele mai traditionale produse romanesti si, drept sa spun, nici nu le folosesc de multa vreme. Insa, de cind cu supermarketurile si importul masiv de alimente din toate colturile lumii, aceste lucruri altadata exotice (cel putin pentru mine) au devenit niste alimente uzuale, pe care le pot achizitiona de la magazinul din coltul strazii, pentru o suma modica.

Tarte flambée (Flammkuchen)

Cind vreau sa maninc pizza dar nu am timp pentru facut aluatul (care aluat are nevoie de cel putin o ora sa dospeasca), atunci recurg la alternativa mai rapida. La tarte flambée. Ok, pentru cine are obiectii - as putea sa merg la o pizzerie sau  sa-mi comand o pizza acasa sau sa cumpar una de la supermarket si asa mai departe, dar, evident, nu despre asta vreau sa vorbesc in postarea de fata.
Tarte flambée este foarte populara in Alsacia, din cite am observat. Poate chiar provine din spatiul francez (tema de cercetat pentru curiosi). Cred ca exact acolo am mincat pentru prima data (sau la un tirg de Craciun nemtesc?? Nu mai stiu.) Seamana intradevar cu o pizza, insa se deosebeste de aceasta prin citeva chestii: aluatul este foarte subtire, aproape crocant, fara drojdie, iar toppingul se rezuma la doua-trei ingrediente. Este relativ simplu de facut si are un gust super.